Progresul stiintific din ultimii ani a cunoscut un ritm extrem de accelerat, iar medicina nu face exceptie. Realizarile medicinei dentare sunt uluitoare, astfel imbunatatind confortul si aspectul oamenilor. Imaginea omului modern nu doar ca poate fi pastrata, dar poate fi si modificata in functie de cerinte. 

Tot in sprijinul pastrarii imaginii, dar si nu numai, vine implantologia. Absenta dintilor, pe langa aspectul general afectat, mai este interpretata ca handicap si ca un semn de imbatranire. Este suficienta lipsa unui singur dinte la un loc vizibil, pentru ca pacientul sa simta un deficit in relationarea cu mediul sau social, care are mare impact asupra psihicului si duce la scaderea respectului de sine.

Mai multe domenii din stomatologie vin sa rezolve asemenea probleme. De exemplu protetica fixa, prin punti dentare, sau protetica mobila, prin proteze mobilizabile.  Aceste tehnici sunt aplicate pacientilor cu mai multi, pana la toti dintii lipsa, dar nu schimba prea mult statutul pacientului, iar starea lui psihologica nu-si revine pentru ca nu poate uita de proteze, fiind nevoit sa le intretina. Problema principala a protezelor este, ca acestea in marea lor majoritate nu sunt stabile si nu ofera o masticatie buna iar uneori chiar pot cadea in timpul vorbirii. Astfel, sentimentul de handicap se mentine, intrucat mancatul (masa la restaurant) a devenit o frecventa manifestare sociala.

Aceste exigent estetice si functionale au fortat medicina dentara la progrese remarcabile, ce au transformat o simpla protezare intr-o reala arta de reconstructie, fara ca ochiul unui om obisnuit sa mai deceleze artificiul. Sunt momente, in care dintele nu mai poate fi salvat prin tratament, momente cand se impune extractia. Aceasta din urma lasa un spatiu edentat, ce genereaza disfunctii masticatorii. In functie de durata perioadei in care masticatia se efectueaza cu aceste spatii, dintii vecini migreaza, fapt ce conduce la complicatii si dificultati in abordarile terapeutice ulterioare. In astfel de situatii, terapiile clasice pledeaza pentru includerea dintilor limitrofi spatiilor edentate in lucrari protetice fixe, realizate din materiale protetice cat mai aproape de dintele natural.

O alternativa la solutiile clasice este aplicarea de implante, substitute dentare realizate din titan sau zirconiu (alternativa nemetalica), ce exclude prepararea dintilor vecini. Este adevarat, ca operatiunea se poate efectua abea dupa o evaluare atenta clinica si paraclinica a fiecarui caz in parte.

Daca facem o analiza financiara, vedem un echilibru intre includerea celor 3 elemente intr-o lucrare metalo-ceramica si aplicarea unui implant, acoperit de o singura coroana metalo-ceramica. Daca mai punem la socoteala si faptul ca dintii vecini raman sanatosi, evitand prepararea lor - avantajul este major. În edentaţiile terminale, cînd pacienţii nu mai prezintă dinţi pe care să se sprijine o construcţie protetică fixă, se impun protezările mobile care sunt mai voluminoase decît cele fixe şi presupun o adapatare usor îndelugată. În aceste situaţii aplicarea de implante crează condiţiile necesare aplicării lucrărilor fixe mult mai bine tolerate de pacient.

Implantologia poate fi realizată la orice varstă, bineînteles în acord cu starea generală a pacientului şi cu modificarile locale si loco-regionale survenite postedentaţie, oferindu-i pacientului refacerea funcţiilor afectate, redîndu-i zîmbetul pierdut şi confortul din ţilor "de altadata".

Implantul dentar este o notiune frecvent intalnita in societatea noastra. Sunt unii pacienti bine informati, care vin in cabinet sa ceara un asemenea serviciu si care refuza orice alt tip de tratament, fiind convinsi ca aceasta e cea mai buna solutie pentru ei. Dar sunt si multi care nu stiu ce presupune acest implant sau au informatii gresite, de aceea consider ca trebuie facuta o prezentare sumara. Cum am spus mai sus, implantul este o radacina falsa, un surub metallic introdus in os pe care se va ancora dintele fals. Osul va fuziona cu implantul in aproximativ 3-4 luni, fenomen numit osteointegrare. De obicei, iplanturile sunt confectionate din titan, un metal foarte bine tolerat de organism si cu o rezistenta buna pentru a suporta presiunile din timpul masticatiei. Mai exista si implanturi din ceramica, care sunt folosite pentru aspectul lor (sunt albe si nu modifica culoarea coroanei), dar sunt fragile si casante.

Tehnica inserarii consta cel mai uzual in doua etape: in prima etapa se insereaza implantul in os unde s-a realizat in prealabil un foraj, exact pe locul unde era inainte radacina se acopera cu gingia si se asteapta vindecarea (pentru fizionomie se pot face protezari provizorii); iar in a doua etapa, care are loc intr-o alta sedinta chirurgicala cam la aproximativ 3-4 luni de la inserarea implantului, se descopera implantul si se ataseaza o extensie numita bont pe care se va ancora coroana.